Cuget, deci exist!
Pleacă din viaţă ca de la ospăţ, mulţumind gazdei şi pregătindu-te de ducă. (Voltaire)
Cuget, deci exist!
13 Dec 2017
Va rugam cititi regulamentul inainte de a posta o poezie, pentru a evita discutiile ulterioare cu privire la aplicarea regulamentului. Va multumim, si va dorim inspiratie maxima! Echipa editoriala Poezii.biz


User menu


You don't have an account? No problem. Click on the following link:
Create profile

Forgot password!






Parteneri
Urmareste poezii.biz in reteaua de socializare




Back
De Florii
by cer
Email this poem to a friend...Email this poem to a friend... Printer friendly version of this poem...
 
 
 Nu mă doare-n șpiţ un gram de ce pot unii să spună,
Dar, religia ce-o am, dintre toate-i cea mai bună,
Bei, fumezi, te-ai cherchelit, pe la fufe noaptea-n sat,
După ce te-ai spovedit, nu mai ai nici un păcat,

Poţi să fii tu dracu’ gol, să-l ȋnjuri pe-orice ciufut,
Mergi la popă, dai un pol, pleci curat ca nou născut,
Ȋnsă ce ȋmi place mie, când sunt sărbători, măi frate!
Ȋn familie-i urgie, le sărbătorim pe toate;

Cum știm noi “Sfânta Scriptură” alţii nu-s pe-acest pământ,
Sărmăluţe,-afumătură, porcul de Crăciun…e sfânt!
Iar de Paști, cât o fi mielul, dau pe el toată chenzina,
Chiar de va veni Enelul să ȋmi taie-apoi lumina,

Dar, nainte, de Florii, cum familia e mare,
Păi, ce chef trag, să te ţii, pentru fiecare floare:
Prima-n listă-i Viorica, partenera mea de-o viaţă,
După care e Florica, mă-sa, din Ghimpaţi, o ţaţă,

Margareta, Violeta, verișoare, cucuvele,
Care vin doar cu poșeta, fete mari…așa spun ele!
Plus Hortansa, Liliana, două fine din Pielești,
Ce n-ajung cu damigeana plină pân’ la București,

Trandafira, alta soră, de-a lu’ văru’ Ghiocel,
Aducând, parte din floră, și pe fii-su Brebenel,
Frate-miu, ce,-ntregul an, mort nu ȋmi deschide ușa,
Mi-l aduce pe golan, piţipoanca lui, Brândușa,

Şi, făr’ să-l invit măcar, cel mai important din bloc,
Veteran pensionar, să nu uit, nașu’ Boboc,
La mine-n sufragerie, an de an ne adunăm,
Cu alai și bucurie, de Florii să celebrăm,

Ȋncepând, tradiţional, cum la noi se-obișnuiește,
Cu-o palincă din Ardeal, și, fi’nd dezlegaţi la pește,
Niște icre, o plachie, păhărel cu păhărel,
Ca orice creștin, bădie, ne aghezmuim niţel!

Până ce prindem curaj, căci apoi treaba-i firească,
Din Ardeal, luăm viraj, Panciu, Odobești, Fetească,
Şi-uite-așa ne chefuim, noaptea-ntreagă de Florii,
Ajungând să ne trezim, cum e scris, a treia zi,

Iară când ne spovedim, popa, pe un pol sau doi,
Ne-a iertat, fi’ndcă toţi știm, așa-i de Florii la noi,
De-aia-n șpiţ durere n-am, ce-ar putea lumea să spună,
Că, religia ce-o am, dintre toate-i cea mai bună!

Valeriu Cercel
09 April 2017

Back

Only users with accounts can post comments!

Comments on the poem:
Authorrockyeru
Date16 April 2017 - 09:41
CommentCredința în ’’religie’’ satisface încrederea în nemurire, în rai și în Dumnezeu, care îmbogățesc viața, pe când ateismul împuținează ființa cramponată în efemer și finitudine.



Choose language

Română English Francais
Choose a theme


Parteneri culturali:













Top Cultural Sites

Sponsori: Produse Bio | Suc Noni | Flavin 7 | Produse naturale | Produse naturiste | Olimpiq | Olimpiq stemxcell | Produse naturiste tianshi | Tianshi | Ganoderma lucidum | Tiens | Felicitari | Ganoderma | Coenzima Q10 | Ulei de canepa | Alcalinizarea organismului | Argint Coloidal