Cuget, deci exist!
Ce păcat că mor când îmi rămâne atât de mult de citit! (Marcelino Menendez Y Pelayo)
Cuget, deci exist!
24 Jan 2018
Va rugam cititi regulamentul inainte de a posta o poezie, pentru a evita discutiile ulterioare cu privire la aplicarea regulamentului. Va multumim, si va dorim inspiratie maxima! Echipa editoriala Poezii.biz


Meniu utilizator


Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Creează profil

Am uitat parola!






Parteneri
Urmareste poezii.biz in reteaua de socializare




Înapoi
sentiment
de amfora
Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...Trimite unui prieten prin e-mail această poezie... Versiune pentru imprimat a acestei poezii...
 
 
 spume albe de linişte deasupra izvoarelor
frunze de tăceri
copacul
atârnă de ceruri

un drum în liniştea serii
spre steaua din vârful bisericii

iar vor veni dimineţi cu nechezat de mânji
spice vor tăinui chipuri de sfinţi în seminţe
rugăciuni
valuri vor îngâna în poala apusului



un zâmbet dulce de toamnă în iarba încă verde
o iubire neveştejită pe-o insulă pustie
hortenzii
visul color al nemarginirii
îl destăinuie zăpezilor

în apele limpezi ale lacului
un munte de gânduri
spală temerile

tăvălugi
liniştesc spiritele
maci depărtează coşmarurile

limpezite cuvintele
par cascade
la picioarele podului

traversări fără teamă de rătăciri
castele de gheţă
se furişează în poveşti cu zâne
mirări stau gata să plangă
stafiile nu mai bântuie sufletele

o pală de brumă pe-o frunză
secera lunii
a retezat suspinul nopţii




*



în ochii Adelinei:
ploaie măruntă
prin crizanteme






*



legaţi îmi sunt ochii,
privirea se sprijină pe un ax al trecutului...

cântecul pescăruşilor se armonizează cu şoaptele mării.

valurile vin şi pleacă...
se retrag în luminişul iubirii...
ascund sclipiri din ochii ce tăinuesc amintiri.

clipele vin şi pleacă...
se retrag în luminişul iertării...
şterg singurătăţi pictate pe clapele pianului.

norii vin şi pleacă...
se retrag în luminişul împăcării...
lăsând în urmă apusuri
înecate în fâlfâit de zboruri





*





in palmele ei,
nimic altceva decât un suspin-
vechi melodii...




*





există un timp
în care minutele nu mai ating coarda durerii

există o grădină
în care te scufunzi în armonii şi culoare
că-ntr-o
senină
îmbietoare şi răcoroasă mare

există un prezent în care pururi eşti tânăr

departe de tulburări
de zgomote deşarte
de sarcasm

mai uşor decât florile de păpădii
mai lin decât zborul planat al pescăruşilor
mai luminos decât strălucirea stelelor
va fi
gândul





*




în urma păsărilor:
hora stoccato-
surpriza xilofonului





*




între braţe,
s-a oprit să se odihnească luna.
în oglindă,
sufletul tresare că o frunză atinsă de vânt.

dincolo de cuminţenia unei nopţi scufundată în tăcere,
să află nerăbdarea risipită pe valuri...

...şi ancora înaintează cu greu spre taina adâncului;
nava spre ochiul răsăritului;
cuvântul spre adevăratul tâlc.

nervuri sticloase pe cer
înroşesc orizontul.

pelerine din ceaţă pe munţi-
norii par atât de aproape!...

ziduri de cetate dărápănate-
cădere.
semeţia e roasă de molii.
priviri de piatră aplecate spre sine..
drumuri spre interior-introspectie



*



flaut şi clavecin-
pe malul lacului
netezesc tăceri...



trompeta şi orga-
prin parcul pustiu
animă singurătăţi...



linişte-n crâng-
trompeta,
serenada toamnei dezlănţuie.
27 October 2009

Înapoi

Numai utilizatorii cu cont pot adăuga comentarii!

Comentariile poeziei:

Nu există nici un comentariu la această poezie!


Alege o limbă

Română English Francais
Alegeţi o temă


Parteneri culturali:













Top Cultural Sites

Sponsori: Produse Bio | Suc Noni | Flavin 7 | Produse naturale | Produse naturiste | Olimpiq | Olimpiq stemxcell | Produse naturiste tianshi | Tianshi | Ganoderma lucidum | Tiens | Felicitari | Ganoderma | Coenzima Q10 | Ulei de canepa | Alcalinizarea organismului | Argint Coloidal