Cuget, deci exist!
Ca să faci drumul de la tine până la tine însuţi trebuie să faci ocolul pământului. (H. Keyserling)
Cuget, deci exist!
24 Aug 2017
Va rugam cititi regulamentul inainte de a posta o poezie, pentru a evita discutiile ulterioare cu privire la aplicarea regulamentului. Va multumim, si va dorim inspiratie maxima! Echipa editoriala Poezii.biz


Meniu utilizator


Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Creează profil

Am uitat parola!






Parteneri
Urmareste poezii.biz in reteaua de socializare




Înapoi
Vis
de Yod
Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...Trimite unui prieten prin e-mail această poezie... Versiune pentru imprimat a acestei poezii...
 
 
 Gânduri zboară atunci când dormi,
Visând la farmecele vieţii.
Apar pe cer stele-ale nopţii,
Iar luna-ţi şopteşte s-adormi.
*
Pe cer plutesc fulgi de lumină,
Iar lacu-n codrul cel ascuns,
De raza lunii e atins,
De sunet cald apa e plină.

Şi valuri mici plutesc pe apă.
În vânt e zbor de mii de frunze,
Ce par corăbi cu largi pânze,
Iar ploaia-i gata să înceapă.

Un vis e lumea ta din jur
Şi visul e doar din visare.
Păşeşti pe-a codrului cărare,
Din arbori se aude-un murmur.

Şi nori se strâng,se-ngrămadesc,
Se sparg în picături deodată
Pe lac imense valuri saltă
Şi valurile se unesc…

Priveşti cum se ridică valul
Şi corpul tău mult prea inert
E luat de apă ca un mort,
Se-nchide-n tine ochiul, gândul...
*
Obrazul tău simte o rază,
Te scalzi cu ea şi-apoi surâzi.
Încet şi ochii îi deschizi
Şi eşti trezit lângă o oază.

Priveşti în orizonturi arse
Şi vezi doar dune-ngrămădite
Şi e doar vânt fără cuvinte
Şi doar de soare sunt atinse.

În jurul tău e doar nisipul
Şi soarele deşertul arde.
Iar tu ramâi în oaza verde
Şi îţi priveşti în apă chipul.

Zarea înalţă un val uscat,
Care se-ndreaptă către oază
Şi-neacă tot ce îi urmează
Într-un deşert neterminat.

Şi ochii îi ridici, vezi vântul
Cu al nisipului alai,
Te simţi atras de el şi stai,
Se-nchide-n tine ochiul,gândul...
*
Şi corpu-ntreg se zbate-n friguri,
Dar pe obraz simţi luna caldă.
Ochii deschişi văd doar zăpadă
Şi eşti pe o gheaţă, dus de valuri.

Priveşti spre întinderea de apă
Şi vezi ce lungă-i a sa cale,
Apoi aduni cu ochiul stele
Şi sufletul ţi-e cald o clipă.

Razele lunii albe dorm,
Plutind pe apele-ngheţate.
Atât pustiu,singurătate...
În jur e doar ocean enorm.

Şi din ocean o sferă urcă
Pe cerul plin doar de lumină,
Alungă stele, noapte, lună,
Şi spre înalt ea se ridică.

Şi se topeşte-ncet gheţarul,
Devine apă-n apa multă
Şi te scufunzi cu gheaţa toată,
Se-nchide-n tine ochiul, gândul.
*
Se-nalţă soarele în zare,
Cerul întreg este aprins.
Şi te-ai trezit,visul s-a stins,
Iar tu te simţi ud, ars şi rece.
(19 mai 2002)
08 August 2004

Înapoi

Numai utilizatorii cu cont pot adăuga comentarii!

Comentariile poeziei:

Nu există nici un comentariu la această poezie!


Alege o limbă

Română English Francais
Alegeţi o temă


Parteneri culturali:













Top Cultural Sites

Sponsori: Produse Bio | Suc Noni | Flavin 7 | Produse naturale | Produse naturiste | Olimpiq | Olimpiq stemxcell | Produse naturiste tianshi | Tianshi | Ganoderma lucidum | Tiens | Felicitari | Ganoderma | Coenzima Q10 | Ulei de canepa | Alcalinizarea organismului | Argint Coloidal