Cuget, deci exist!
Onorând pe cei necinstiţi sunt dezonoraţi oamenii cinstiţi. (Caius Gracchus)
Cuget, deci exist!
23 Oct 2017
Va rugam cititi regulamentul inainte de a posta o poezie, pentru a evita discutiile ulterioare cu privire la aplicarea regulamentului. Va multumim, si va dorim inspiratie maxima! Echipa editoriala Poezii.biz


Meniu utilizator


Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Creează profil

Am uitat parola!






Parteneri
Urmareste poezii.biz in reteaua de socializare




Înapoi
Vis
de Yod
Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...Trimite unui prieten prin e-mail această poezie... Versiune pentru imprimat a acestei poezii...
 
 
 Gânduri zboară atunci când dormi,
Visând la farmecele vieţii.
Apar pe cer stele-ale nopţii,
Iar luna-ţi şopteşte s-adormi.
*
Pe cer plutesc fulgi de lumină,
Iar lacu-n codrul cel ascuns,
De raza lunii e atins,
De sunet cald apa e plină.

Şi valuri mici plutesc pe apă.
În vânt e zbor de mii de frunze,
Ce par corăbi cu largi pânze,
Iar ploaia-i gata să înceapă.

Un vis e lumea ta din jur
Şi visul e doar din visare.
Păşeşti pe-a codrului cărare,
Din arbori se aude-un murmur.

Şi nori se strâng,se-ngrămadesc,
Se sparg în picături deodată
Pe lac imense valuri saltă
Şi valurile se unesc…

Priveşti cum se ridică valul
Şi corpul tău mult prea inert
E luat de apă ca un mort,
Se-nchide-n tine ochiul, gândul...
*
Obrazul tău simte o rază,
Te scalzi cu ea şi-apoi surâzi.
Încet şi ochii îi deschizi
Şi eşti trezit lângă o oază.

Priveşti în orizonturi arse
Şi vezi doar dune-ngrămădite
Şi e doar vânt fără cuvinte
Şi doar de soare sunt atinse.

În jurul tău e doar nisipul
Şi soarele deşertul arde.
Iar tu ramâi în oaza verde
Şi îţi priveşti în apă chipul.

Zarea înalţă un val uscat,
Care se-ndreaptă către oază
Şi-neacă tot ce îi urmează
Într-un deşert neterminat.

Şi ochii îi ridici, vezi vântul
Cu al nisipului alai,
Te simţi atras de el şi stai,
Se-nchide-n tine ochiul,gândul...
*
Şi corpu-ntreg se zbate-n friguri,
Dar pe obraz simţi luna caldă.
Ochii deschişi văd doar zăpadă
Şi eşti pe o gheaţă, dus de valuri.

Priveşti spre întinderea de apă
Şi vezi ce lungă-i a sa cale,
Apoi aduni cu ochiul stele
Şi sufletul ţi-e cald o clipă.

Razele lunii albe dorm,
Plutind pe apele-ngheţate.
Atât pustiu,singurătate...
În jur e doar ocean enorm.

Şi din ocean o sferă urcă
Pe cerul plin doar de lumină,
Alungă stele, noapte, lună,
Şi spre înalt ea se ridică.

Şi se topeşte-ncet gheţarul,
Devine apă-n apa multă
Şi te scufunzi cu gheaţa toată,
Se-nchide-n tine ochiul, gândul.
*
Se-nalţă soarele în zare,
Cerul întreg este aprins.
Şi te-ai trezit,visul s-a stins,
Iar tu te simţi ud, ars şi rece.
(19 mai 2002)
08 August 2004

Înapoi

Numai utilizatorii cu cont pot adăuga comentarii!

Comentariile poeziei:

Nu există nici un comentariu la această poezie!


Alege o limbă

Română English Francais
Alegeţi o temă


Parteneri culturali:













Top Cultural Sites

Sponsori: Produse Bio | Suc Noni | Flavin 7 | Produse naturale | Produse naturiste | Olimpiq | Olimpiq stemxcell | Produse naturiste tianshi | Tianshi | Ganoderma lucidum | Tiens | Felicitari | Ganoderma | Coenzima Q10 | Ulei de canepa | Alcalinizarea organismului | Argint Coloidal