Cuget, deci exist!
Dacă aş fi fost Dumnezeu, mi-ar fi fost milă de inima oamenilor. (Maurice Maeterlink)
Cuget, deci exist!
28 Jun 2017
Va rugam cititi regulamentul inainte de a posta o poezie, pentru a evita discutiile ulterioare cu privire la aplicarea regulamentului. Va multumim, si va dorim inspiratie maxima! Echipa editoriala Poezii.biz


Meniu utilizator


Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Creează profil

Am uitat parola!






Parteneri
Urmareste poezii.biz in reteaua de socializare




Înapoi
Balada (Va fi ca-ntr-o poveste)
de cvasiliu
Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...Trimite unui prieten prin e-mail această poezie... Versiune pentru imprimat a acestei poezii...
 
 
 I
Va fi ca-ntr-o poveste: o noapte fără lună,
Iar noi iubito tandru, ţinându-ne de mână,
Ca doua ape tulburi ce se-ntâlnesc în mare
Ne vom călca destinul şi matca în picioare;
Vom asculta pianul şi ploile cum sună
Şi vom dormi alături în gropniţa comună.
Îţi vei închide ochii iar eu n-am să apuc
S-aud decât pămantul şi frunzele de nuc
Cum se aştern deasupra şi preotul cum spune
Adio, trist; vor plânge şi babele nebune
Dar lumea o să uite locaşul şi-o să cadă,
Ca un veşmânt de gală, la căpătâi, zăpadă.
Pe semnul crucii veşted ne va veghea o cioară
Îmbrăţişarea strânsă din zori şi până-n seară.
Coşmare cu-antilope şi leii din savană
Din când în când, alb-negru, vor picura în rană
Cu gingăşie plumbul şi doar la primăvară
Vom scoate de sub plăpumi iar mâinele afară.

II
Eu am să-ţi fiu altoiul, iar tu ai să te naşti
Mlădie ca măslinul în zilele de Paşti;
Ne vom umfla plămânii de sevă şi de soare,
Mai verticali o clipă şi-uimiţi vom da în floare,
Hrănindu-ne din carnea pământului nedemn
Şi putrezit; o clipă ne vom iubi în lemn,
Departe de minciună, pădure şi de ură,
Uscându-ne anume pentru a da căldură
Şi umbră; câteodată, o pasăre maiastră
Ne va cânta concentric, pe pajiştea albastră
O doină şi-obosită se va culca în palmă.

III
Cât va dura minunea şi înfrunzirea calmă,
Prin vara inocentă şi umedă, nu ştiu!,
Dar va veni şi vremea căderii-ntr-un târziu:
Ciclopi gheboşi din umbră, cu blănurile sure,
Frumoşii Feţi sau Zmeii şi fiare din pădure
Vor năvăli cu barda în dimineţi perfide,
Vor lua din scurt măsura şi-apoi ne vor ucide,
Urlând cu voce aspră şi începând să are
Sub scoarţa încă verde cu mâinile murdare.
Tu-ţi vei închide ochii, dar eu o să aud
Răceala-n temelie izbind atât de crud!
Vom îndura-mpreună pedeapsa fără vină
Pe marginile lumii, cu lacrimi de răşină
La ora blestemată, încetişor plângând;
Vom continua sărutul de vifor până când,
Pieziş, cu dinţi atavici, o sa ne-mpartă fierul
Şi se va-nchide iarăşi în urma noastră cerul;
Şi chiar atunci în iarbă strigând, la despărţire,
Tu ai să-mi fi mireasă şi eu îţi voi fi mire,
Iar pasărea măiastră ce ne-a cântat odată
Va răspândi ca vântul povestea-n lumea toată.

IV
Va fi amurgul verii şi răii-or să ne poarte
Prin tainice caverne şi prin păduri, departe:
Din tine-or să ridice, sub stalactite rug,
Din mine o să facă pereţii-unui cosciug
Şi cufundaţi de-a sila în glod şi-n vizuina
Jivinelor, prin toamnă, nu vom vedea lumina.
Vei arde pân’ la capăt iar eu o să aştept
Cu metrii de tăcere ne’mpărtăşiţi în piept
Să curgă ploi mărunte ca tropot de termite
Şi să se rupă zile şi nopţi îngălbenite
Din calendar. În mine cu vremea n-o să-ncapă
Decât un stol de larve şi nesfârşita apă
A viselor nătânge; într-un moment firesc
Încet, ca o umoare, prin vene-am să pornesc,
Eliberat de carne, de oase şi de chingi
Şi-am să te caut paşnic, dar tu ai să te stingi
‘Nainte ca uitarea de tot să ne înhaţe
Sau ca răcoarea-mi blândă să te cuprindă-n braţe.

V
Va fi o zi de toamna şi prinsă la apus,
O pasăre măiastră se va urca mai sus.
Va fi o nouă moarte; voi profera blesteme
Dar glasul tău iubito, prin frig o să mă cheme.
Îţi vei închide ochii, iar eu voi ţine-n frau
Durerea ca o stâncă. Am să devin un râu
Şi-am să-ţi învălui jarul, dar tu vei fi scânteie.
De mersul nostru tragic se va-ndura o zeie:
Va coborî din verde cu pasul maiestos,
Va face-o scurtă vrajă şi într-un miel duios
Cu buze rui şi ochii de dor te va preface.
Vei tremura o clipă când vei privi, stângace
Cum peste noi aiurea se prăbuşesc comete
De sânge şi firavă îmi vei cânta de sete,
Iar unda mea învinsă pe veci se va opri
Întâmpinând sărutul ca zorile de zi.
Tu-ţi vei închide ochii iar eu am să aud
O pasăre măiastră alunecând spre sud.

VI
Va fi o zi de iarnă şi-n noi o să se-aprindă
Făcliile din astre sclipind ca-ntr-o oglindă.
De mersul nostru tragic se va-ndura o zeie:
Vom fi din nou alături, bărbat şi tu femeie;
Prin pulberea de fildeş, ne vom întinde mâna
Vom fi din nou alături, dar pentru totdeuna.
Îţi vei închide ochii de parcă ţi-ar fi teamă
Iar eu voi sta de strajă ca un colos de-alamă
De gumă şi tămâie, cu torsul obosit.
Vom face jurăminte aproape de sfârşit;
Vom sta o vreme limpezi ţinându-ne de mână
- Doi inorogi de aur sub razele de lună -
Şi-apoi urcând pe aer extatici, fără veste,
Ne vom întoarce-n stele. Va fi ca-ntr-o poveste!

2 noiembrie 2007
03 November 2007

Înapoi

Numai utilizatorii cu cont pot adăuga comentarii!

Comentariile poeziei:
Autormarinarul
Data05 November 2007 - 01:51
Comentariule-un almanah intreg aici, de cuvinte, stari, visuri... mi-a placut, si trebuie sa spun ca esti mare...



Alege o limbă

Română English Francais
Alegeţi o temă


Parteneri culturali:













Top Cultural Sites

Sponsori: Produse Bio | Suc Noni | Flavin 7 | Produse naturale | Produse naturiste | Olimpiq | Olimpiq stemxcell | Produse naturiste tianshi | Tianshi | Ganoderma lucidum | Tiens | Felicitari | Ganoderma | Coenzima Q10 | Ulei de canepa | Alcalinizarea organismului | Argint Coloidal