Cuget, deci exist!
Degeaba dăm de mâncare lupului, totdeauna se va uita în direcţia pădurii. (Ivan Turgheniev)
Cuget, deci exist!
23 Jan 2018
Va rugam cititi regulamentul inainte de a posta o poezie, pentru a evita discutiile ulterioare cu privire la aplicarea regulamentului. Va multumim, si va dorim inspiratie maxima! Echipa editoriala Poezii.biz


Meniu utilizator


Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Creează profil

Am uitat parola!






Parteneri
Urmareste poezii.biz in reteaua de socializare




Înapoi
Am ajuns mânat de vreme (varianta)
de Mihail Buricea
Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...Trimite unui prieten prin e-mail această poezie... Versiune pentru imprimat a acestei poezii...
 
 
 Am ajuns mânat de vreme
Prin pădurea fermecată
Şi-am găsit doar teoreme
Despre-a lumii sfântă roată

Pe-o potecă-ntortocheată
Am păşit cu-nfrigurare
Am ajuns în vis deodată
În copilăria-n care

Mă plimbam în fericire
Prin poienele cu fragi
Şi credeam în nemurire
Pentru cei ce mi-au fost dragi

Am trecut peste coline
Învechite-n amintire
Erodate de destine
Împietrite de uimire

Căutam un ţărm de soartă
Cristalină şi curată
Unde am lăsat o fată
Ce-mi spunea cuvinte-n şoaptă

De iubire-nflăcărată
De o tragică simţire
O poveste-adevărată
Ce ducea în nemurire

Sub o salcie pletoasă
Ca şi părul mândrei mele
Sta o zână maiestoasă
Într-o raclă de nuiele

C-o privire sfidătoare
Mă-ntreba cu glas fierbinte
- Dar ce vânt te-aduce oare
Pe cărări de mai-nainte?

- Am lasat aici odată
La un drum pierdut în seară
Un chip sfânt o dulce fată
Ca un chip de primăvară

Am plecat dupa himere
După stele trecătoare
Si-am rămas fără repere
Pe a timpului cărare

Am venit să-mi cer iertare
De la fata din poveste
Dar nu ştiu pe ce cărare
S-o găsesc aşa cum este

- Tu ce cauţi pe domniţa
Ce-ai iubito-n disperare
E transpusă-n lamâiţa
Ce-ai văzut-o pe cărăre

Iar din ochii mândrei tale
Plânşi de marea ei durere
Curge un izvor prin vale
Susurând a mângâiere

Vezi pe-aceste vechi coclauri
Au pierit toti pământenii
Au fost duşi de negre valuri
Amăgiţi de mirodenii

Tu probabil vii prin vreme
Dintr-un loc fără de clipe
Printr-o gaură de vierme
Pe-ale dorului aripe

Nu mai eşti decât un dor
Rătăcit pe-a lumii scară
Prefăcut în zburător
Hoinărind din seară-n seară

Dar ce cauţi nu mai este
Că aşa e scris în stele
Totul e acum poveste
Iar tu eşti un strop din ele

Eşti acum decât un clocot
Care-ţi cauti alinarea
Sub al lumii mare clopot
Te confunzi cu disperarea

Ca să scapi de suferinţă
Te coboară din visare
Treci apoi prin pocăinţă
În imensa resemnare

Nici n-a terminat de spus
Zâna ultimul cuvânt
C-am ajuns de dor răpus
În pădurea de argint

Aşteptând plecarea-n astre
Pe a cerului curbură
Prin luminile albastre
Integrarea în natură
05 September 2007

Înapoi

Numai utilizatorii cu cont pot adăuga comentarii!

Comentariile poeziei:

Nu există nici un comentariu la această poezie!


Alege o limbă

Română English Francais
Alegeţi o temă


Parteneri culturali:













Top Cultural Sites

Sponsori: Produse Bio | Suc Noni | Flavin 7 | Produse naturale | Produse naturiste | Olimpiq | Olimpiq stemxcell | Produse naturiste tianshi | Tianshi | Ganoderma lucidum | Tiens | Felicitari | Ganoderma | Coenzima Q10 | Ulei de canepa | Alcalinizarea organismului | Argint Coloidal