Cuget, deci exist!
Mor, deoarece pe pământ nu mi-a mai rămas nimic de învăţat şi de cucerit. (Heinrich von Kleist)
Cuget, deci exist!
20 Jan 2018
Va rugam cititi regulamentul inainte de a posta o poezie, pentru a evita discutiile ulterioare cu privire la aplicarea regulamentului. Va multumim, si va dorim inspiratie maxima! Echipa editoriala Poezii.biz


Meniu utilizator


Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Creează profil

Am uitat parola!






Parteneri
Urmareste poezii.biz in reteaua de socializare




Înapoi
Te-ai dus de lângă noi măicuţă dragă
de Mihail Buricea
Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...Trimite unui prieten prin e-mail această poezie... Versiune pentru imprimat a acestei poezii...
 
 
 Te-ai dus de lângă noi măicuţă dragă
în miezul unei ierni ne-ndurătoare
te-ai dus în lumea veşnică si vagă
spre care toţi ne vom găsi cărare

ai zăbovit un veac sub dalbe stele
pe-acest pământ rătăcitor prin veacuri
şi nu te-ai plâns de patimile tele
şi n-ai cerut lui Dumnezeu nici leacuri

tu ne-ai crescut în dragoste şi dor
în casa strămoşească de sub munte
şi te-ai trudit pe micul tău ogor
să fim mereu în sat copii de frunte

în nopţile cu lună visătoare
mă-ntorc necontenit la noi acasă
să văd cireşii nostrii-n floare
şi să te văd pe tine mamă bucuroasă

în vis alalteri noapte se făcea
că mă plimbam sub merii din grădină
iar glasul tău blajin departe se pierdea
topindu-se în raze de lumină

pe uliţa copilăriei mele
eu alergam se pare după tine
iar tu plecai spre zările rebele
ascunse după vechile coline

la marginea pădurii dinspre munte
când eu credeam că te-am ajuns din cale
te-ai scufundat în lumile cărunte
lăsând în sufletu-mi un dor de jale

încremenit de-al spaţiului tumult
alunecai pe scara temporlă
şi ajunsei în vremuri de demult
când tu erai o tânără fecioară

eu mă plimbam pe cărăruia veche
ce şerpuia pe Lazul lui Stoian
când sub un pom frumos fără pereche
cânta din frunză Ghiţă-al lu' Trocan

purtat de cântul lui fermecător
eu mă trezi în fân la Şchiopăilă
alăturea de-un tânăr trecător
ce semăna cu nenea Manoilă

cu-nfrigurare-l-ntrebai de tine
cum aş putea să te ajung din cale
iar el imi spuse moţăind la mine
că eşti departe-n lumile astrale

dar încotro de duci aşa zorit
îl ispiti pe straniul trecător
şi îndreptându-se spre răsărit
lăsă în urma sa un palid nor

apoi în via noastră de sub Faţă
eu îl zări pe fratele Turicu
ţinând în mână un mosor cu aţă
de care tot trăgea mereu bunicu

mai jos la noi în drum spre Saramură
îl întâlni pe tata flăcăiandru
venind cu oile de pe Măgură
având în mână un toiag albastru

un bună seara lui i-am adresat
urmându-mi drumul către miazănoapte
dar vai toiagul lui s-a luminat
străfulgerându-mă în miez de noapte

cuprins de ape m-am trezit din vis
în casa noastră de sub curmătură
în timp ce tu te duci spre paradis
lăsându-ne plângând pe bătătură
04 March 2007

Înapoi

Numai utilizatorii cu cont pot adăuga comentarii!

Comentariile poeziei:
AutorFara nume
Data04 March 2007 - 13:44
ComentariulPoezia dvs ne ofera, in concentrari de margaritare, viata satului romanesc. Vuiesc in ea codrii, rad lunci si garle, rauri reci de cristal sepuiesc muntii, scanteiaza locuri si se unduiesc miresmele dumbravilor. In mijlocul acestei privelisti fermecatoare, apare... chipul maicutei, ca soarele la rasarit. Apare treptat, in diferite locuri, iar eul liric sufera dupa anii de copilarie la tara. Acum isi imagineaza lumea care a fost, viseaza, isi imagineaza o natura umanizata, asupra careia taranii isi exercitau activitatile specifice, numai mama lipsea... Induiosator poem ! Drag, George Chiriac

Autorartemiss_007
Data04 March 2007 - 13:46
ComentariulFrumoase şi pline de nostalgie versurile tale!

E mama dulce boare
De umbre-mbrăţişată
Şi în credacu-n floare
Doar tata ne aşteaptă...

Autor~Andreea~
Data04 March 2007 - 14:18
Comentariul"cuprins de ape m-am trezit din vis
în casa noastră de sub curmătură
în timp ce tu te duci spre paradis
lăsându-ne plângând pe bătătură"

Persoanele dragi ne raman in adancurile inimii, ele sunt taine ce ne hranesc, ne adapa, ele sunt amintiri ce vesnic vor straluci... aerul nostalgic, emotionant, imaginile plapande si sincere m-au atins :)
Linistea sa-ti fie aproape mereu !

Cu drag,
Andreea

AutorMihail Buricea
Data04 March 2007 - 14:48
ComentariulMultumesc, Georgeta draga, ptr trecere si apreciere!

AutorMihail Buricea
Data04 March 2007 - 18:38
ComentariulDomnule George, comentariul dvs arata ca dispuneti de un real talent in a descrie un text literar, el insusi este o poezie miscatoare! S-ar putea sa dispuneti de toate resursele necesare unui viitor critic literar!
Multumesc ptr trecere si aprecieri!

AutorMihail Buricea
Data04 March 2007 - 18:41
ComentariulMultumesc, Andreea draga, ptr pertinentul tau com cat si ptr minunatele cuvinte cuprinse in acest com.
Sa ai o viata linistita si plina de noroc!

AutorMihail Buricea
Data04 March 2007 - 18:44
ComentariulLiuta, sunt incantat sa te reintalnesc, cu un poetic com, la aceasta poezie.
O zi minunata iti doresc!
PS: Multumesc ptr ca mi-ai furnizat noua adresa a site-ului!



Alege o limbă

Română English Francais
Alegeţi o temă


Parteneri culturali:













Top Cultural Sites

Sponsori: Produse Bio | Suc Noni | Flavin 7 | Produse naturale | Produse naturiste | Olimpiq | Olimpiq stemxcell | Produse naturiste tianshi | Tianshi | Ganoderma lucidum | Tiens | Felicitari | Ganoderma | Coenzima Q10 | Ulei de canepa | Alcalinizarea organismului | Argint Coloidal