Cuget, deci exist!
Idealul meu? Să dorm, fără nici o iluzie... (Manuel Machado)
Cuget, deci exist!
22 Nov 2017
Va rugam cititi regulamentul inainte de a posta o poezie, pentru a evita discutiile ulterioare cu privire la aplicarea regulamentului. Va multumim, si va dorim inspiratie maxima! Echipa editoriala Poezii.biz


Meniu utilizator


Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Creează profil

Am uitat parola!






Parteneri
Urmareste poezii.biz in reteaua de socializare




Înapoi
Cavalerul in alb (I)
de cvasiliu
Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...Trimite unui prieten prin e-mail această poezie... Versiune pentru imprimat a acestei poezii...
 
 
 Se înserează. Umbre sculptează-adânc în piatră
Îngrozitoare forme. Pe holuri dintr-odată
Răzbate-un zvon de pinteni lovindu-se de dale
Şi-n încăpere intră, adulmecând, o ceată
De cavaleri cu coifuri şi îmbrăcaţi în zale.

O flacără mai suie, proptită în arcade,
Le luminează chipul şi-apoi plăpând se-abate
În scuturi. Într-o clipă îşi leapădă-n tăcere
Armurile crestate de lovituri de spade
Şi-ngenunchind se-aude un murmur de durere.

Au corpurile ude de sânge şi sudoare
Iar ceaţa răsuflării se-ncheagă în licoare
Sub bărbile cănite c-un aspru iz de luptă.
Tresar când de niciunde episcopul apare
Cu trupul lui nevolnic şi faţa lui cea slută.

Viclean întinde mâna umplută de inele
Şi Gaumount du Venée sărută alba piele
Neascunzând dispreţul. Episcopul întreabă
Cu glas mieros şi lânced: “Ce veste cavalere
Aduci în fapt de seară?”; ”Cu regele am treabă!”.

Răspunde fără vlagă, din colţul încăperii,
Cu-n geamăt ce dezleagă baierele durerii,
Chiar regele. Perdeaua la baldachin se lasă
Şi-apare’un chip ce poartă povara’alienării:
“O! Dragul meu prieten ce te aduce-acasă?”.

O candel’-aurită mai fumegă. Aproape
Stă doctorul din Brabant, uşor adus de spate,
Ce dă din cap şi-agită ligheanul plin de sânge;
Rosteşte pentru sine că regele-o să crape
Şi cei din încăpere încep domol să plângă.

Curtenii-n straie negre s-au tras mai la o parte
Spre-obloanele deschise şi se sfădesc în soapte,
Iar un prelat de seamă se-nchină şi aprinde
Luminile de veghe; citeşte dintr-o carte
Căci regele-n deliru-i huleşte cele sfinte.

Ce veste îi aşteaptă? Războiul încetează
Şi în sfârşit apare la orizont o rază
De pace? Cavalerul rosteşte-o rugăciune ;
Încheie-“Amin!”, se scoală, apoi înaintează
Şi când ajunge’aproape de rege prinde-a spune:

“Ne-a fost potrivnic cerul, în mlaştină la Cressay
Când încleştaţi de-o vreme la ceasurile-amiezii
Ne-a frânt oştirea-n două şi ne-a întors din cale
Baronul Guy de Flandra în capătul cirezii
De suliţi! E ostatic fiul Măriei Tale”.

Un freamăt îi străbate pe cei prezenţi de faţă;
O ştiu şi ei prea bine că până-n dimineaţă
Se va sfârşi corvoada durând de-o lună-ntreagă
Căci Ludovic, bătrânul, nu va mai fi în viaţă
Dar n-au să aibă rege pe care să-l aleagă.

Monarhul însă tace înstrăinat de boală
Şi îndemnaţi de doctor ies toţi, pe rând, din sală;
Se năpustesc în curte înspăimântaţi cu ropot
Grăbindu-se spre case. În încăperea goală
Episcopul rămâne. Se-aude-n deal un clopot.
30 August 2006

Înapoi

Numai utilizatorii cu cont pot adăuga comentarii!

Comentariile poeziei:
AutorDarian&Dariana
Data04 September 2006 - 00:27
ComentariulDa...am gasit inaintasul:)
o delectare!
Addy



Alege o limbă

Română English Francais
Alegeţi o temă


Parteneri culturali:













Top Cultural Sites

Sponsori: Produse Bio | Suc Noni | Flavin 7 | Produse naturale | Produse naturiste | Olimpiq | Olimpiq stemxcell | Produse naturiste tianshi | Tianshi | Ganoderma lucidum | Tiens | Felicitari | Ganoderma | Coenzima Q10 | Ulei de canepa | Alcalinizarea organismului | Argint Coloidal