Cuget, deci exist!
La douăzeci de ani predomină voinţa, la treizeci mintea, la patruzeci de ani raţiunea. (Benjamin Franklin)
Cuget, deci exist!
23 Jan 2018
Va rugam cititi regulamentul inainte de a posta o poezie, pentru a evita discutiile ulterioare cu privire la aplicarea regulamentului. Va multumim, si va dorim inspiratie maxima! Echipa editoriala Poezii.biz


Meniu utilizator


Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Creează profil

Am uitat parola!






Parteneri
Urmareste poezii.biz in reteaua de socializare




Înapoi
Am trecut manat de vreme...
de Mihail Buricea
Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...Trimite unui prieten prin e-mail această poezie... Versiune pentru imprimat a acestei poezii...
 
 
 Am trecut manat de vreme
Prin padurea de argint
Si-am gasit doar teoreme
Despre-al lumilor sfarsit

Pe-o poteca-ntortocheta
Am pasit cu-nfrigurare
Si-am ajuns in vis deodata
In copilaria-n care

Ma plimbam in fericire
Prin poienele cu fragi
Si credeam in nemurire
Pentru cei ce mi-au fost dragi

Am trecut peste coline
Invechite-n amintire
Erodate de destine
Impietrite de uimire

Cautam un mal de apa
Cristalina si curata
Unde am lasat o fata
Ce-mi spunea cuvinte-n soapta

De iubire-n flacarata
Si de-o tragica simtire
O poveste-adevarata
Ce ducea in nemurire

Sub o salcie pletoasa
Ca si parul mandrei mele
Sta o zana maiestoasa
Intr-o racla de nuiele

C-o privire sfidatoare
Ma-ntreba cu glas fierbinte
- Dar ce vant te-aduce oare
Pe carari nesabuite ?

- Am lasat aici odata
La un drum pierdut in seara
Un chip sfant, o dulce fata
Ca un colt de primavara

Am plecat dupa himere
Dupa stele trecatoare
Si-am ramas far’ de repere
Pe a timpului carare

Am venit sa-mi cer iertare
De la fata din poveste
Dar nu stiu pe ce carare
S-o gasesc asa cum este

- Tu, ce cauti pe domnita
Ce-ai iubito-n disperare
E transpusa-n lamaita
Ce-ai vazut-o pe carare

Iar din ochii mandrei tale
Plansi de marea ei durere
Curge un izvor prin vale
Susurand a mangaiere

Vezi, pe-aceste vechi coclauri
Au pierit toti pamantenii
Au fost dusi de negre valuri
Amagiti de mirodenii

Tu probabil vii prin vreme
Dintr-un loc fara de clipe
Printr-o gaura de vierme
Pe-ale dorului aripe

Tu nu esti decat un dor
Ratacit pe-a lumii scara
Prefacut in zburator
Hoinarind din seara-n seara

Tu ce cauti nu mai este
Ca asa e scris in stele
Totul e acum poveste
Iar tu esti numai parere

Tu nu esti decat un clocot
Care-ti cauti alinarea
Sub al lumii mare clopot
Te confunzi cu disperarea

Ca sa scapi de suferinta
Te coboara din visare
Treci apoi prin pocainta
In imensa resemnare

Nici n-a terminat de spus
Zana, ultimul cuvant
C-am ajuns fara raspuns
In padurea de argint

Asteptand plecarea-n astre
Pe a cerului curbura
Prin luminile albastre
Integrarea in natura

Mihail Buricea
02 June 2006

Înapoi

Numai utilizatorii cu cont pot adăuga comentarii!

Comentariile poeziei:
Autorvaleria
Data02 June 2006 - 10:02
ComentariulExcelenta!Ti-a iesit o poezie pe cinste.Te-ai intrecut pe tine azi.:)Felicitari!

AutorMarianaKabbout
Data02 June 2006 - 11:08
ComentariulPe a drumului c?rare
Am trecut mânat de vreme,
Asteptând cu-nfrigurare,
Fericirea s? m? cheme..

Dar era mult prea gr?bit?,
Parc? nici nu m-a vazut
A trecut pe lâng? mine,
S-o opresc eu n-am putut...

Am s?-ncep o nou? viat?
Si tot am s? o g?sesc
Prin luminile albastre,
Am s?-nv?t iar... s? iubesc !
Versurile dvs. m-au condus într-o lume de vis în care doar fericirea este st?pân? ! V? trimit acum o parte din aceast? fericire s? v? mâng?ie sufletul acela frumos care ne încânt? mereu cu versuri atât de frumoase !
Cu respect si admiratie,Rosa.

AutorMihail Buricea
Data02 June 2006 - 15:30
ComentariulMultumesc, Valeria draga, ptr aprecierea ta si te mai astept pe malul fluviului cu framantarile sufletului meu.
Cu admiratia cuvenita, Mihai!

AutorMihail Buricea
Data02 June 2006 - 15:34
ComentariulDraga Rosa, sunt extrem de fericit ptr ca poezia mea te-a transpus in lumea de vis stapanita de fericire. Partea de fericire care mi-ai returnat-o, intr-adevar, mi-a mangaiat si mi-a inaltat sufletul spre culmi nebanuite.
Multumesc din adancul sufletului meu ptr toata aprecierea ta, Mihai!

AutorDariana&Darian
Data02 June 2006 - 15:38
ComentariulMihai,
ce muza te inspira
de scrii atat de frumos?
dezvaluie secretul
de vrei sau daca poti.

AutorMihail Buricea
Data02 June 2006 - 15:51
ComentariulDraga Luisa,
muza acestei poezii este o iubita a mea din anii adolescentei si care recent, intr-o noapte, m-a "vizitat" in vis si m-a tulburat nespus de mult, dupa atata amar de vreme.
In rest muzele sunt cu nemiluita in jurul meu: stele, flori, miraculosul cer cu stele, curburile albastre, curgerea inexorabila a timpului fara-i sa-i cunoastem izvorul si nici sfarsitul, dualitatea spatiu-timp, cine suntem noi, de unde venim si incotro ne indreptam... Ce mai... Un fluviu imens de intrebari la care nu vom putea raspunde niciodata...
Multumesc ptr trecere, Mihai!

AutorNU
Data02 June 2006 - 18:14
Comentariulce sa mai zic......am ramas fara grai...e geniala poezia :|

AutorMihail Buricea
Data02 June 2006 - 20:43
ComentariulSunt incantat, Ioana draga, ptr trecerea ta prin gradina mea cu poezii si de faptul ca acest poem te-a lasat fara "grai", in sensul pozitiv al cuvantului.
Multumesc si te mai astept, Mihai!

AutorViscol
Data05 June 2006 - 01:34
ComentariulCred şi eu c-ai
"...găsit doar teoreme
despre-al lumilor sfârşit"
de vreme ce ai făcut o călătorie în timp tocmai prin "pădurea de argint" pe unde ai păşit probabil pe urma pasilor pierduţi nu de Proust că acela nu-i de pe la noi şi apoi el a pierdut doar "timpul" ci de cel ce a lăsat ca praful aşternut în timp pe urmele sale să fie miraculos şi odată ce tu ai călcat pe aceleaşi urme, iată...se vede minunea. O situaţie răsturnată cumva a temei Luceafărului.
Călătoria ce-ai făcut-o aici(se vede clar cât e de lungă,,nu?) ai făcut-o şi în timp şi în spaţiu:
"Am trecut peste coline
Învechite-n amintire",adevăr şi mit totodată:
"Am plecat după himere,
După stele trecătoare", atinsă în poezie(?!!!) şi tema basmului cumva(specialiştii mă vor ucide probabil pentru enormităţile spuse):
"Vezi, pe-aceste vechi hotare
Au pierit toţi pământenii
.........................".Şi pacă întrevăd şi un "Sărman Dionis". E încărcat de atât de multe simboluri acest poem şi ora e aşa de obositoare prin micimea ei ) l şi 3o min) încât sper sâ reuşesc s-o recitesc. Şi poate o voi mai comenta de mi se va permite. Ce mai pot spune Mihail Burice decât că de fiecare dată mă uimeşti şi îmi pare rău că nu am ştiut mai demult că ţara aceasta mai are încă... poeţi valorosi. Mărturisesc (adormită şi cred că din acest motiv mi se iartă) că după intoxicarea cu poeziile regimului comunist credeam că nu voi mai citi niciodată poezii. Slavă Domnului că m-am înşelat. Cu admiraţie, Maria

AutorMihail Buricea
Data05 June 2006 - 10:18
ComentariulDraga Maria (Viscol), sunt incantat de frumusetea si profunzimea comentariului tau cu privire la acest poem. Prin alesele tale cuvinte razbate nobletea si instruirea unei doamne deosebite. De fiecare data cand vad un comentariu de-al tau, nu neaparat la o poezie de-a mea, il citesc cu o placere nemasurata si ma simt fericit, totodata.
Cu admiratie, Mihai!

AutorViscol
Data05 June 2006 - 12:14
ComentariulDacă nu excelez în poezie, cel puţin comentariile să le fac bine dar am multe lipsuri aşa că tu exagerezi desigur. Nu te aştepta să găseşti mereu astfel de comentarii deoarece foarte rar am ocazia să mă aflu în faţa unui calculator şi atunci din prea multă lăcomie (adică să cuprind cât mai mult, sunt avidă de artă în general şi de poezie în special)mă grăbesc şi poate voi fi fiind şi pe lângă subiect uneori. Poemul mi-a plăcut şi în general tot ce scrii (mă rog, ce am reuşit să citesc) pentru că nu obişnuiesc să flatez. Uneori sinceritatea mea e chiar crudă. Tot, Maria

AutorMihail Buricea
Data05 June 2006 - 14:24
ComentariulPtr tot iti multumesc, Maria (Viscol)! Oricum eu te consider, deja, o buna prietena!
PS: Daca nu te deranjeaza, as putea sa stiu cu ce te ocupi in viata de toate zilele?
Scuze, daca am abuzat!
Cu drag, Mihai!

Autorpreotul
Data06 June 2006 - 23:48
Comentariulpovestea poemului si cursivitatea rimei imi amintesc de ziua, care nu fu de mult, in care v/am privit cum treceati pe langa Teatrul National Craiovean, cu genata atarnand pe umar, cu cravata batuta de vant, imbract in geaca, ducand, parca, in spate, toate poemele. mircea.

AutorMihail Buricea
Data07 June 2006 - 09:05
ComentariulMultumesc Mircea, ptr trecerea ta prin ograda mea cu poezii si ptr faptul ca m-ai vazut, cateva clipe, tracand prin vreme, prin urbea noastra, ducand pe umeri povara timpului!




Alege o limbă

Română English Francais
Alegeţi o temă


Parteneri culturali:













Top Cultural Sites

Sponsori: Produse Bio | Suc Noni | Flavin 7 | Produse naturale | Produse naturiste | Olimpiq | Olimpiq stemxcell | Produse naturiste tianshi | Tianshi | Ganoderma lucidum | Tiens | Felicitari | Ganoderma | Coenzima Q10 | Ulei de canepa | Alcalinizarea organismului | Argint Coloidal