Cuget, deci exist!
Dacă vrei să dobândeşti puterea de a suporta viaţa, fii gata să accepţi moartea. (Sigmund Freud)
Cuget, deci exist!
23 Jan 2018
Va rugam cititi regulamentul inainte de a posta o poezie, pentru a evita discutiile ulterioare cu privire la aplicarea regulamentului. Va multumim, si va dorim inspiratie maxima! Echipa editoriala Poezii.biz


Meniu utilizator


Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Creează profil

Am uitat parola!






Parteneri
Urmareste poezii.biz in reteaua de socializare




Înapoi
In fiecare an, taticu, semana
de Mihail Buricea
Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...Trimite unui prieten prin e-mail această poezie... Versiune pentru imprimat a acestei poezii...
 
 
 In fiecare an taticu semana
A canepei samanta-n-aratura
In timp ce primavara revenea
La noi acasa, peste Curmatura.

Apoi, de pasari, eu pazeam de zor
A rasaririi canepa-n gradina
In timp ce gandul meu purtat de nor
Calatorea pe-a soarelui lumina.

Spre seara, pasarile adormeau,
In timp ce bolta se umplea de stele,
Iar visurile mele se pierdeau
Spre lumile albastre si rebele.

In fiecare zi, de dimineata,
Eu savarseam aceiasi aventura
In timp ce canepa-mi radea in fata
Si pupaza-mi canta pe Parlitura.

Asa-mi trecea al primaverii cant
In vremurile-acelea dealtadata,
Cand vara revenea peste pamant
Si peste canepa ingandurata.

Cand vara stapanea peste coline
Cu mic cu mare ne uneam de zor
Sa seceram a soarelui minune
Si-n snopi s-o punem pentru viitor.

La soare snopii i-asezam cu spor
Sa iasa apa trasa din pamant
Ca sa ajunga iarasi la izvor
Dusa de nori pe-al aripilor vant.

Cand canepa uscata era gata
Cu carul o duceau la Otasau
Maicuta, Manoila si cu tata
Sa se topesca-n apa stransa-n tau.

Zile si nopti in balta de la rau
Dospea mereu a canepei tulpina,
In timp ce moara macina la grau
Facand faina fina din lumina.

Apoi, din nou, la noi in batatura
Cu caii canepa era carata
Si asezata pentru uscatura
Prin curtea noastra mica si curata.

Cand canepa era complet uscata
O melitam din zori si pana-noapte
In timp ce mintea mea era plecata
Spre lumile albastre nevisate.

Urma, apoi, a scarmanarii cursa
In serile ploioase de sub Fata
Cand canepa-n fuioare era pusa
Si la lumina lampii toarsa-n ata.

Cu atele facute gheme-apoi
La Motarcanu se duceau cu ite
Ca sa urzeasca panza de nevoi
Si pentru casa noastra noi velinte.

Cand iarna tata instala razboi
Sa teasa mama panza cu caldura
Noi ajutam parintii la nevoi
In grajd, in casa si pe batatura.

Panza era gata-n primavara
Tesuta si albita cu lesie
Sa poata sa ne-mbrace mama iara
Cu haine noi, de balci, la Sant Ilie.

Demult, parintii mei in paradis
S-au dus chemati de-a timpului carare
Iar canepa, in lumea mea de vis,
Ramane-o sfanta sarbatoare.

De-atunci, imi amintesc mereu cu dor
A canepei poveste-n-aratura
In timp ce primavara vine-n zbor
La noi acasa, pe la Curmatura.

Mihail Buricea
12 March 2006

Înapoi

Numai utilizatorii cu cont pot adăuga comentarii!

Comentariile poeziei:
Autormariana.1
Data12 March 2006 - 08:15
ComentariulPurtăm în suflet pânză destrămată de uitări
Ţesută mai demult de mâinile uitate
Dar care strigă peste ani din noi chemări
Din întâmplări dragi şi-adevărate !

AutorMihail Buricea
Data12 March 2006 - 08:26
ComentariulMultumesc, Mariana

dar uneori trairile trecute si pierdute ne coplesesc, asa cum m-am exprimat intr-o alta poezie

Din loc in loc tot panze de paianjan
Au fost tesute pe nestigherite
In timp ce vremea se scurgea din an in an
In galaxia clipelor pierdute

Iar intr-un colt din podul casei noastre
Stinghere piese dintr-un vechi razboi
Asteapta parca clipele albastre
Sa tese mama haine pentru noi

Vartelnita de mult incremenita
Asteapta mana mamei cu rabdare
S-o puna in miscarea mult ravnita
Si ata s-o-nfasoare pe mosoare

Un piapten ruginit sub caprior
Ce scarmana la canepa sau lana
E condamnat sa n-aiba viitor
Sa nu-l mai tina nimenea in mana

O melita din lemn de carii roasa
Copilaria mi-o aduce aminte
Cand canepa era marinimoasa
Si ne dadea la toti imbracaminte

Cateva oale de pamant ciublite
Ma duc cu gandul inapoi in vreme
Cand pentru praznic erau pregatite
Pe vatra noastra la un foc de lemne

O maneca din iea mamei mele
Cusuta cu arnici si fluturasi
Sta agatata intr-un cui sub stele
In asteptarea mea de la oras

Un singur lucru pot sa-l fac si eu
Ca sa-mi gasesc cadenta cuvenita
S-alerg ca sa-l gasesc pe Dumnezeu
Sa-mi mangaie suflarea rascolita

Autorvaleria
Data14 March 2006 - 15:42
ComentariulLumi demult apuse, vii doar in sufletul celor care le-au fost prilej de fericire.Minunate vremuri, grei anii amintirilor.Noile generatii nici macar nu vor sti cate frumuseti ascundea satul de altadata, locuri spre care gandul se intoarce pios spre aducerea aminte a celor care au fost si nu mai sunt decat in sufletele noastre bogate in amintiri.

Cu simpatie Valeria

Autorparazitu
Data18 March 2006 - 22:22
Comentariule buna poezia...dar...nu inteleg treaba cu canepa...
Ai grija ce faci deoarece canepa e drog...:))



Alege o limbă

Română English Francais
Alegeţi o temă


Parteneri culturali:













Top Cultural Sites

Sponsori: Produse Bio | Suc Noni | Flavin 7 | Produse naturale | Produse naturiste | Olimpiq | Olimpiq stemxcell | Produse naturiste tianshi | Tianshi | Ganoderma lucidum | Tiens | Felicitari | Ganoderma | Coenzima Q10 | Ulei de canepa | Alcalinizarea organismului | Argint Coloidal