Cuget, deci exist!
O idee poate fi mare fără a fi şi adevărată. (Lucian Blaga)
Cuget, deci exist!
23 Jan 2018
Va rugam cititi regulamentul inainte de a posta o poezie, pentru a evita discutiile ulterioare cu privire la aplicarea regulamentului. Va multumim, si va dorim inspiratie maxima! Echipa editoriala Poezii.biz


Meniu utilizator


Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Creează profil

Am uitat parola!






Parteneri
Urmareste poezii.biz in reteaua de socializare




Īnapoi
Apusul
de paindrops
Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...Trimite unui prieten prin e-mail această poezie... Versiune pentru imprimat a acestei poezii...
 
 
 Plīnge vīntu-n a timpului strună,
Zgīrie obrazu-mi şi-ncearcă să-mi spună
C㠑geaba eu zac īn a gīndului lume,
Rătăcind printre-a destinului dune.

Caut tăcere, să īmi trăiesc, a mea durere
Īn sacru dispreţ, īnecat īntr-o părere.
Vreau să mă pierd pe cărări infinite,
Vreau să m-absoarbă zări depărtate

Să uit de mormīntul amintirilor toate,
Să nu mai caut nici o speranţă şi poate,
Voi găsi liniştea serilor fără necaz
Şi-n a stelelor lumină voi găsi răgaz...

Voi simţi īn a Lunii palid īngheţ
O taină duioasă ce nu are preţ.
Voi iubi-o īn seri de lumină,
Iar ea, pentru mine, va fi plină

Mereu, oferindu-mi căldura
Unui suflet greu, cuprins de arsura
Focului din inima mea, găurită
De viermii geloziei-a mea ursită.

Şi cīnd mă gīndesc la īnceput,
La noaptea cīnd te-am văzut,
Cīnd tu m-ai orbit cu sclipirile tale,
Cīnd am rămas īn stări instinctuale.

Privindu-te am simţit un fior de teamă,
Dar legat eram cu a dragostei alamă.
Ascultat-am gīndul izvorīt din tine,
M-am ferit de glasul din lătrat de cīine

Şi-am visat la tine īn continuare,
Aşteptīnd jalnic serile, cu disperare.
Şi plīngeam durerea unui răsărit
Şi priveam tăcerea unui asfinţit...

Ah, ce chip frumos, de uitare clară,
Văd setos īn adīncimi de seară.
Ah, ce zīmbet dulce īmi trimiţi tu mie,
Iar eu īţi dau sărutări o mie,

Dar tu te-nalţi, speriată parcă,
Īn al tău văzduh, eclipsat de moarte.
Dar am stat īn doi, meditīnd īn barcă,
Am visat noi oare, īndrăzneţ prea, poate?

Ori e vina mea, că sunt prea departe
Şi ţi-e foarte greu să mă vezi aparte?
Ori nu vrei tu poate să te legi de mine,
Că sunt muritor şi nu Stea ca tine?

Dar greşit-am eu să cer un răspuns,
Căci ale tale vorbe m-au lăsat răpus
Şi-am căzut īn mīl, īnghiţind durere,
Pescuit-am visuri, căutīnd părere.

Cum de ai putut să-L iubeşti pe Soare
Şi să vii la mine, parcă-n colindare?
Tu m-ai umilit, pīnă la turbare.
Cum de ai crezut că vreau milă tare?

Şi-n loc să te scuzi, cum ar fi normal,
Īmi arunci tu mie veninos pumnal?
Fugi tu după Soare, īl aştepţi venind
Şi nu-mi vezi tu sufletul-amărui pelin.

Īţi acoperi goliciunea ta isteţ
Cu un strat senin de nouri
Care umblă greoi de parcă-s beţi
Hrănind amintirea din care picuri.

Şi mi-ai spus cīndva tu grabnic,
Parcă răsuflīnd din greu,
Că-n tristeţea despărţirii suferi paşnic,
Că n-ai nici o vină şi īţi pare rău,

Dar nu poţi să-mi fii iubită,
Că Soarelui te-ai lăsat dăruită.
Lui īi dai toată dragostea ta
Mie nu-mi laşi nici o fărīmă din ea.

Şi culoarea-ţi de alamă s-a topit-
Ai fost un bulgăre de gheaţă vopsit.
Acum īmi arăţi culoarea lucie,
Dīndu-mi să mă desfăt īn a ei vecie.

Dar nu vreau să-ţi fiu spin īn picior
Şi nu vreau să te usuci de dor,
De aceea te las īn a ceţii senin
Mai departe de-al revederii venin.

Şi plec, călcīnd a clipei hotare,
Plec, privind cerul īn eclipsare.
Vreau să fiu singur īn a timpului mormīnt,
Vreau să port singur a pustnicului veşmīnt,

Să trăiesc īn altă lume, ferită de iubire,
Să visez la altă lume, ferită de īndrăgostire.
Să-mi petrec fiinţa, īntr-o nouă haină,
Să-mi urmez dorinţa, căutīnd o taină.

Vei fi cu mine şi eu cu tine, īn amintire,
Vom fi iarăşi noi doi, simţind fericire,
Dar nu aici şi nu acum...
Eu trebuie să-mi văd de drum.

Şi-am zburat īn ceruri, pe un vīnt precoce,
Dar surzit rămas-am l-a ta blīndă voce
Şi-am rămas eu orb la a ta privire
Şi-am rămas eu mut la a ta gīndire.

Zbor eu īn īnalturi şi privesc īn jos,
Se prelinge-o lacrimă pe-un obraz vīrtos.
Umeda privire cade printre nori,
Pentru prima dată văd apusu-n zori...
05 November 2005

Īnapoi

Numai utilizatorii cu cont pot adăuga comentarii!

Comentariile poeziei:
Autorpaindrops
Data05 November 2005 - 14:31
ComentariulUn ultim cuvīnt al durerii...

Autormaia
Data05 November 2005 - 16:29
Comentariul"Eu trebuie să-mi văd de drum"
Bine ai zis...eu zic: DE ALT DRUM, e mai sanatos...IESI de aici...din tinutul acesta patologic...lasa Soarelui ce e a Soarelui...si LUNA poate fi frumoasa...si STELELE...
O noua zi sa-ti lumineze fata si viata!
cu drag
maia

Autorpaindrops
Data06 November 2005 - 11:54
ComentariulAşa voi face. Mersi

Autormariana.1
Data07 December 2005 - 06:51
ComentariulLa multi ani fericiti!

AutorWinnetou
Data07 December 2005 - 17:23
ComentariulOau...mi s-au umezit si mie ochii...o poezie foarte frumoasa intr-adevar. M-a miscat...iti multumesc

Autorgyulya_28
Data07 December 2005 - 21:19
Comentariulla multi ani si numai bine!

Autorpaindrops
Data04 January 2006 - 14:24
ComentariulCer scuze pentru absenţă.
Winnetou, se pare ca mesajul meu a ajuns acolo unde trebuia. Mă bucur că emoţia din poezie nu rămīne numai īn sufletul autorului...
Un AN Nou mai bogat īn experienţe sufleteşti. LA MULŢI ANI!!!



Alege o limbă

Romānă English Francais
Alegeţi o temă


Parteneri culturali:













Top Cultural Sites

Sponsori: Produse Bio | Suc Noni | Flavin 7 | Produse naturale | Produse naturiste | Olimpiq | Olimpiq stemxcell | Produse naturiste tianshi | Tianshi | Ganoderma lucidum | Tiens | Felicitari | Ganoderma | Coenzima Q10 | Ulei de canepa | Alcalinizarea organismului | Argint Coloidal