Cuget, deci exist!
O oarecare doză de prostie este necesară pentru a fi bun soldat. (Florence Nightingale)
Cuget, deci exist!
20 Jan 2018
Va rugam cititi regulamentul inainte de a posta o poezie, pentru a evita discutiile ulterioare cu privire la aplicarea regulamentului. Va multumim, si va dorim inspiratie maxima! Echipa editoriala Poezii.biz


Meniu utilizator


Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Creează profil

Am uitat parola!






Parteneri
Urmareste poezii.biz in reteaua de socializare




Înapoi
Amintirea cânepei din copilarie
de Mihail Buricea
Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...Trimite unui prieten prin e-mail această poezie... Versiune pentru imprimat a acestei poezii...
 
 
 În fiecare an tata semăna
a cânepei sămânță-n arătură
în timp ce primăvara iar revenea
la noi acasă, peste Curmătură

Apoi, de păsărele, păzeam de zor
a răsăririi cânepei-n grădină
odata ce gândul meu purtat pe-un nor
călătorea pe-a soarelui lumină

Spre asfintit, păsările adormeau,
cand toata bolta se umplea cu stele,
iar visurile tote mi se pierdeau
spre lumile albastre si rebele

În fiecare zi, de dimineață,
eu săvârșeam aceiași aventură
în timp ce canepa-mi râdea în față
și pupaza-mi cânta pe Pârlitură

Așa-mi trecea al primăverii cânt
în vremurile-acelea dealtădată,
cănd vara se revarsa peste pământ
și peste cânepa îngândurată

Când vara stăpânea peste coline
cu mic cu mare ne uneam de zor
să secerăm a soarelui minune
și-n snopi s-o punem pentru viitor

La soare snopii i-așezam cu spor
să iasă apa trasă din pământ
ca să ajungă iarași la izvor
dusă de nori pe-al aripilor vânt

Când cânepa uscată era gata
cu carul o duceau la Otăsău
maicuța, Manoilă și cu tata
să se topescă-n apa strânsă-n tău

Zile si nopți în balta de la râu
Dospea mereu a cânepei tulpină,
în timp ce moara măcina la grâu
făcând făina fină din lumină

Apoi, din nou, la noi in bătătură
cu caii cânepa era cărată
Si asezata pentru uscatura
prin curtea noastră mică si curată

Când cânepa era complet uscată
o melițam din zori și până-noapte
în timp ce mintea mea era plecată
spre zarile albastre nevisate

Urma, apoi, a scărmănării cursă
în serile ploioase de sub Față
când cânepa-n fuioare era pusă
și la lumina lămpii toarsă-n ață

Cu ațele făcute gheme-apoi
la Moțârcanu se duceau cu ițe
ca să urzească pânza de nevoi
și pentru casa noastra noi velințe

Când iarna tata instala război
să țeasă mama pânza cu căldură
noi ajutam părinții la nevoi
în grajd, în casă și pe bătătură

Pănza era gata-n primăvară
țesută si albită cu leșie
să poată sa ne-mbrace mama iară
cu haine noi, de bâlci, la Sânt Ilie

Demult, parinții mei în paradis
s-au dus chemați de-a timpului cărare
iar cânepa, în lumea mea de vis,
rămâne ca o sfântă sărbătoare

De-atunci, îmi amintesc mereu cu dor
a cânepei poveste-n-arătură
în timp ce primăvara vine-n zbor
la noi acasă, pe la Curmatură
20 March 2017

Înapoi

Numai utilizatorii cu cont pot adăuga comentarii!

Comentariile poeziei:
Autorrockyeru
Data25 March 2017 - 11:50
ComentariulSe simte nostalgia după vremurile copilăriei, într-o poezie lungă, descriptivă, în care amintirile ce n-au suferit de amnezie, aduc în prezentul actual o lume genuină de care maturitatea s-a despărțit.



Alege o limbă

Română English Francais
Alegeţi o temă


Parteneri culturali:













Top Cultural Sites

Sponsori: Produse Bio | Suc Noni | Flavin 7 | Produse naturale | Produse naturiste | Olimpiq | Olimpiq stemxcell | Produse naturiste tianshi | Tianshi | Ganoderma lucidum | Tiens | Felicitari | Ganoderma | Coenzima Q10 | Ulei de canepa | Alcalinizarea organismului | Argint Coloidal