Cuget, deci exist!
Oamenii sunt în acelaşi timp ei înşişi şi contrariul lor. (Francois Clement)
Cuget, deci exist!
20 Jan 2018
Va rugam cititi regulamentul inainte de a posta o poezie, pentru a evita discutiile ulterioare cu privire la aplicarea regulamentului. Va multumim, si va dorim inspiratie maxima! Echipa editoriala Poezii.biz


Meniu utilizator


Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Creează profil

Am uitat parola!






Parteneri
Urmareste poezii.biz in reteaua de socializare




Înapoi
Am revenit, cu dor, la mine-n sat
de Mihail Buricea
Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...Trimite unui prieten prin e-mail această poezie... Versiune pentru imprimat a acestei poezii...
 
 
 Am revenit, cu dor, la mine-n sat
în casa strămosească de sub munte
dar m-a cuprins un greu şi lung oftat
că n-am găsit părinţii mei prin curte

Eu ştiu ca ei s-au dus departe-n stele
după strămoşii mei de mai-nainte
ca să revină-n lacrimile mele
la fiecare-aducere aminte

În podul casei m-am urcat cu teamă
şi am văzut hambarele din care
din zori şi până-n seară biata mamă
căra cu drag la păsări demâncare

Păreau acum de vreme-nţepenite
sub căpriorii falnici de stejar
şi parcă aşteptau să fie folosite
să pregătească mama turta pentru jar

Din loc în loc tot pânze de păianjăn
au fost ţesute pe nestigherite
în timp ce vremea se scurgea din an în an
în galaxia clipelor pierdute

Iar într-un colţ din podul casei noastre
stinghere piese dintr-un vechi război
aşteaptă parcă clipele albastre
să ţese mama haine pentru noi

Vârtelniţa de mult încremenită
aşteaptă mâna mamei cu răbdare
s-o pună în mişcarea mult râvnită
şi aţa s-o-nfăşoare pe mosoare

Un piapten ruginit sub căprior
ce scărmăna la cânepă sau lână
e condamnat să n-aibă viitor
să nu-l mai ţină nimenea în mână

O meliţă din lemn de carii roasă
copilăria mi-o aduce aminte
când cânepa era mărinimoasă
şi ne dădea la toţi îmbrăcăminte

Câteva oale de pământ ciublite
mă duc cu gândul înapoi în vreme
când pentru praznic erau pregătite
pe vatra noastră la un foc de lemne

O mânecă din iea mamei mele
cusută cu arnici şi fluturaşi
stă agăţată într-un cui sub stele
în aşteptarea mea de la oraş

Un singur lucru pot să-l fac şi eu
ca să-mi găsesc cadenţa cuvenită
s-alerg ca să-l găsesc pe Dumnezeu
să-mi mângâie suflarea răscolită
19 December 2014

Înapoi

Numai utilizatorii cu cont pot adăuga comentarii!

Comentariile poeziei:

Nu există nici un comentariu la această poezie!


Alege o limbă

Română English Francais
Alegeţi o temă


Parteneri culturali:













Top Cultural Sites

Sponsori: Produse Bio | Suc Noni | Flavin 7 | Produse naturale | Produse naturiste | Olimpiq | Olimpiq stemxcell | Produse naturiste tianshi | Tianshi | Ganoderma lucidum | Tiens | Felicitari | Ganoderma | Coenzima Q10 | Ulei de canepa | Alcalinizarea organismului | Argint Coloidal