Cuget, deci exist!
Singura modalitate de a te elibera de ispită este să-i cedezi. (Oscar Wilde)
Cuget, deci exist!
20 Jan 2018
Va rugam cititi regulamentul inainte de a posta o poezie, pentru a evita discutiile ulterioare cu privire la aplicarea regulamentului. Va multumim, si va dorim inspiratie maxima! Echipa editoriala Poezii.biz


Meniu utilizator


Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Creează profil

Am uitat parola!






Parteneri
Urmareste poezii.biz in reteaua de socializare




Înapoi
El n-a raspuns chemarii la apel
de Mihail Buricea
Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...Trimite unui prieten prin e-mail această poezie... Versiune pentru imprimat a acestei poezii...
 
 
 Fratelui meu Turicu

In ziua cincea a lunii faurar
Din anul noua sute cincizeci s-opt
In clasa patra eu eram scolar,
Curat la suflet si la minte copt.

In ziua aceea am taiat un miel
Din turma noastra de mioare
Si mama a gatit un ostropel
Sa avem la masa demancare.

Ne-am asezat, cuminti, langa taticu
Ia jurul mesei, scunde, de stejar,
Eu, Ana si fratele Turicu
S-aduca mama turta de pe jar.

Din trupul mielului sacrificat,
De care ne legasem in trecut,
Cu lacrimi pe obraji noi am mancat
Si nimeni n-a mai scos nici un cuvant.

Eu am plecat la scoala abatut,
Cu Chelcea Nicolae si cu Ana
Pe drumul nostru de nevoi batut
De popa si Branzuica cu icoana.

In vremea asta fratele Turicu
Pastea mioarele cu nea Ilie
In timp ce neica Comanescu Nicu
Scotea la piatra pentru temelie.

Ca niste perle cosmice de dimineata
Sunt toate casele de la Pietrari,
Au temelii din piatra de pe Fata
Si capriori din cei mai drepti stejari.

Parca mi-l vad pe bunul meu parinte
Lucrand la via noastra de Sub Fata
Cand un pietroi vartos fara de minte
L-a scos pe Nicu Gresie din viata.

Un geamat lung a rasunat pe vale
Cand Nicu Comanescu a cazut
Strivit de temelia casei sale
In care toata viata a crezut.

La locul accidentului din Fata
In fuga a sosit tata din vie
Dar Nicu nu mai ramase-n viata
Iar sufletu-i plecase-n vesnicie.

Cuprins de groaza tata a strigat
Spre cer, spre sat, nu se mai stie
Dar oamenii in goana au urcat
Sa-ncerce ca pe Nicu sa-l invie.

Au coborat cu el pe Curmatura
Sa-l duca acasa-n Lazul lui Stoian
Sa-l planga toti ai lui in batatura
Si sa-l jeleasca lumea cu alean.

Ajunsi acasa seara, spre apus
Ne-a povestit maicuta lacrimand
Cum Nicu Gresie, pe zi, s-a dus
Lasand in urma sa orfani plangand.

La casa mortului ne-am repezit
Ca sa-l vedem, pe Nicu Comanescu.
Iar lumea o tinea intr-un jelit
Cand a venit ca sa ne ia taticu.

La cina, mama ne-a stigat la masa
Ca sa mancam ce-a mai ramas din miel
Insa Turicu nu era acasa
El n-a raspuns chemarii la apel.

Cu totii prin vecini l-am cautat,
La neamurile noastre-apropiate
Iar noaptea s-asternuse peste sat
Si stelele luceau pe cer, departe.

Intr-un tarziu, cu greu am sesizat
A oilor venire de pe coaste
Iar panica s-a generalizat
In neamul nostru alertat-n noapte.

Unii, din fag, credeau ca a cazut
In timp ce darama la uscatura.
Iar altii pretindeau ca l-au vazut
Venind cu oile de pe Magura.

Un om, pe nume Vila al lui Mitroi,
Ne-a povestit ca l-a vazut in Fata
Cum se caznea sa scoata un pietroi
Cu Nicu Gresie la suprafata.

Atunci, a noastra Valentina sora
Lovindu-se cu palmele pe fata
Ne-a spus c-o premonitie bizara
C-al nostru frate nu mai este-n viata.

Atuncea, impreuna cu taticu
Mai multi barbati din vechiul nostru sat
In graba au plecat, ca pe Turicu,
Sa-l caute sub malul surupat.

Intr-o tacere adanca si profunda
Priveam infrigurati spre Coasta-Nalta
Sub bolta-ntunecata si rotunda
De stele trecatoare luminata.

Un strigat lung in noapte a tunat
Cand mort sub mal pe Victor l-au gasit
Iar felinaru-n noapte agitat
Parea a lumilor semnal sfarsit.

Ca si pe Gresie l-au pus pe targa,
Facuta-n graba dintr-un tanar fag
De varul Sandu si de Ion Murga
Si mamei dusu-l-au acasa-n prag.

Trei zile si trei nopti l-am priveghiat
Jelindu-l toti ai sai in gura mare
Iar mama toata viata l-a strigat
Sa vina-acasa-n prag de sarbatoare.

In carul tras de cai, la cimitir
L-am dus cum se cuvine din stramosi
L-am asezat in lut ca un martir
La anii sai cei tineri si frumosi.

Zile si nopti in sir am patimit
Avand in casa si in suflet jale
Iar timpul inapoi l-am fi urnit
Ca s-o porneasca pe o alta cale.

De cate ori in noptile cu stele,
Privesc al cerului imens hotar,
Imi amintesc de lacrimile mele
Din ziua-cincea-a lunii faurar.

Mihail Buricea,
din vol. Calvarul meu de axiome
05 October 2004

Înapoi

Numai utilizatorii cu cont pot adăuga comentarii!

Comentariile poeziei:
AutorNascutSuflet
Data08 October 2004 - 08:02
ComentariulDumnezeu sa-l odihneasca



Alege o limbă

Română English Francais
Alegeţi o temă


Parteneri culturali:













Top Cultural Sites

Sponsori: Produse Bio | Suc Noni | Flavin 7 | Produse naturale | Produse naturiste | Olimpiq | Olimpiq stemxcell | Produse naturiste tianshi | Tianshi | Ganoderma lucidum | Tiens | Felicitari | Ganoderma | Coenzima Q10 | Ulei de canepa | Alcalinizarea organismului | Argint Coloidal