Cuget, deci exist!
Nimeni nu-i poate învăţa pe alţii să se elibereze dacă n-au început prin a se elibera pe sine. (Mariano Picon Salas)
Cuget, deci exist!
25 Sep 2017
Va rugam cititi regulamentul inainte de a posta o poezie, pentru a evita discutiile ulterioare cu privire la aplicarea regulamentului. Va multumim, si va dorim inspiratie maxima! Echipa editoriala Poezii.biz


Meniu utilizator


Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Creează profil

Am uitat parola!






Parteneri
Urmareste poezii.biz in reteaua de socializare




Înapoi
de veghe
de cvasiliu
Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...Trimite unui prieten prin e-mail această poezie... Versiune pentru imprimat a acestei poezii...
 
 
 la moarte tata îşi aşteptă rândul,
iar eu cu dumnezeii mă încaier,
căci fără el mă desfrunzeşte gândul
că sunt cu rădăcinile în aer.

pe-afară vântu-i aspru şi locvace
şi latră-a nefiinţă lung, dulăul,
dar înăuntru e atâta pace
c-aud cum se ascute fierăstrăul.

din propriul trunchi îşi făureşte scutul
ce-opreşte vorba, lacrima şi teama;
prin ochii lui se scurge-ncet trecutul
şi-n ochii mei o vede-acum pe mama.

ca un soldat veghez de-o săptămână
prin friguri şi prin doruri la răscruce,
dar e mai bine să îl ţin de mână
pân-obosesc, decât să-l ţin de cruce.

de neclintit în jurul meu sunt toate;
doar noi ne vom schimba de dimineaţă,
când aşchii mici din tatăl meu pe moarte
vor prinde-n rana sufletului viaţă.

dar pân-atunci şi-aşteaptă tata rândul
la moarte, eu – la încă o ţigară
şi alungat pentru-amândoi, cuvântul
„adio Tată!” a-ngheţat pe-afară.
08 February 2011

Înapoi

Numai utilizatorii cu cont pot adăuga comentarii!

Comentariile poeziei:
AutorMihaela*
Data08 February 2011 - 19:22
ComentariulCutremurător de frumoasă şi tristă această poezie ţâşnită din rana sufletului!
Niciodată nu vom fi pregătiţi să ne despărţim definitiv de părinţi şi de cei foarte dragi. Durerea trece peste filozofie şi logică. Am trecut şi eu prin experienţa aceasta.
Doar gândul că mama sau tata n-ar vrea să mă vadă disperată până la urlet m-a convins, cu timpul, să accept situaţia, dar amintirile revin.
Dumnezeu să-ţi dea putere pentru a merge mai departe!

Mihaela

Autor*J'Arrive!
Data08 February 2011 - 20:45
ComentariulCristi,

1. În principiu, eu nu sunt de acord cu încălcarea regulilor privind scrierea după nişte norme, norme care la rândul lor au fost impuse tot de către oameni, dar sunt norme( scrierea cu literă mică după semnul punct)!
2. Versurile care încep cu „căci” şi „că” atenuează din valoarea ideii expuse (estetic vorbind).
3. În versul / „şi latră-a nefiinţă lung, dulăul, /” apare virgula între S şi P.
4. „cuvântul / „adio Tată!” –
- sunt două cuvinte ( „adio Tată!);
- corect este: „Adio, Tată!”; marcarea cazului vocativ prin folosirea semnului virgula (şi asta o ştiai);

Cu gânduri bune (în spiritul unei adevărate atmosfere de atelier literar),

Autorlupul
Data08 February 2011 - 21:09
ComentariulDa, asa ceva nu putem accepta, asa ceva nu ni se poate intampla noua!!!! de aceea, copiii ar trebui educati astfel incat sa nu sufere in momentul despartirii.Suntem singuri pe acest pamant si ca atare trebuie sa mergem mai departe asa, singuri, chiar daca durerea este mare trebuie sa trecem peste ea!!!!



Alege o limbă

Română English Francais
Alegeţi o temă


Parteneri culturali:













Top Cultural Sites

Sponsori: Produse Bio | Suc Noni | Flavin 7 | Produse naturale | Produse naturiste | Olimpiq | Olimpiq stemxcell | Produse naturiste tianshi | Tianshi | Ganoderma lucidum | Tiens | Felicitari | Ganoderma | Coenzima Q10 | Ulei de canepa | Alcalinizarea organismului | Argint Coloidal