Cuget, deci exist!
Omule, omule, nu poţi trăi total lipsit de milă. (F. M. Dostoievski)
Cuget, deci exist!
22 Jun 2017
Va rugam cititi regulamentul inainte de a posta o poezie, pentru a evita discutiile ulterioare cu privire la aplicarea regulamentului. Va multumim, si va dorim inspiratie maxima! Echipa editoriala Poezii.biz


Meniu utilizator


Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Creează profil

Am uitat parola!






Parteneri
Urmareste poezii.biz in reteaua de socializare




Înapoi
Sonet 219 (CCXC)
de cvasiliu
Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...Trimite unui prieten prin e-mail această poezie... Versiune pentru imprimat a acestei poezii...
 
 
 De veacuri în derivă, tot sufletu-mi, cu plânsul,
L-am prefăcut în groapă pentr-un imens cavou
Al dorurilor, însă, pe când săpam, într-însul
Mi s-a născut şi râsul cu-n înmiit ecou.
La fiecare treaptă a coborârii mele
Tot mai adânc în mine, în noapte şi în Iad,
Mi-am aninat tablouri cu hohote de stele
Şi m-am simţit mai vesel, căci nu puteam să cad.
Îţi datorez acestea: pot străluci-n afară
Lăuntricele-mi goluri ca Phoenix în azur,
Fiindcă tu,-ntr-o clipă, pentru întâia oară,
M-ai molipsit de viaţă cu zâmbetul tău pur.
M-ai învăţat, Iubito, ca doar atunci când sângeri
Pe dinăuntru, râsul ţi-ajunge pân’ la îngeri.
23 December 2010

Înapoi

Numai utilizatorii cu cont pot adăuga comentarii!

Comentariile poeziei:
Autor*J'Arrive!
Data24 December 2010 - 10:48
ComentariulCristian,

Un sonet în care găsesc metafore subtile ce provoacă stări poetice deosebite.
Remarca pe care autorul o face amintindu-ne că prin această trecere nu rămânem decât cu visurile şi valorile dobândite este bine punctată în versurile: „La fiecare treaptă a coborârii mele / Tot mai adânc în mine, în noapte şi în Iad, / Mi-am aninat tablouri cu hohote de stele / Şi m-am simţit mai vesel, căci nu puteam să cad.”
O altă stare care se lasă meditată spre final, fiind nelipsită în sonetele lui C. Vasiliu, este subliniată de prezenţa iubitei, cea care dă sens existenţei, materializând gândurile, idealurile („M-ai învăţat, Iubito, ca doar atunci când sângeri / Pe dinăuntru, râsul ţi-ajunge pân’ la îngeri.”), făcându-ne fericiţi pentru o clipă care poate dura o eternitate.
Un sonet curat, limpede, ce cuprinde, în tristeţea-i, o imensă bucurie!
Felicitări autorului!

Se cere însă o revenire asupra adverbului „parcă”. Acolo unde se situează rupe ritmul, accentul căzând pe prima silabă, în situaţiile existente trebuie silabe neaccentuate („L-am prefăcut în groapă pentr-un imens cavou” şi „Fiindcă tu,-ntr-o clipă, pentru întâia oară,”.

Cu gânduri bune,

Autorvasia
Data24 December 2010 - 18:57
ComentariulCu înţelepciune şi cu multă simţire, dincolo de pragul
subliminalului.
...
Felicitări!
Cu încântare, vasia

Autorvasia
Data24 December 2010 - 19:03
Comentariulps.
Valerian ,,mi-a luat vorba din gură" - precum zice folkul!

La mulţi ani!
vasia

Autorcvasiliu
Data25 December 2010 - 21:25
ComentariulCraciun fericit! Multumesc pentru lectura si pentru comentariu dle Valerian (va multumesc pe aceasta cale si pentru comentariile lasate sub alte poezii publicate de mine aici)...



Alege o limbă

Română English Francais
Alegeţi o temă


Parteneri culturali:













Top Cultural Sites

Sponsori: Produse Bio | Suc Noni | Flavin 7 | Produse naturale | Produse naturiste | Olimpiq | Olimpiq stemxcell | Produse naturiste tianshi | Tianshi | Ganoderma lucidum | Tiens | Felicitari | Ganoderma | Coenzima Q10 | Ulei de canepa | Alcalinizarea organismului | Argint Coloidal