| | Eu nu mai cred în nimic şi în nimeni.
Îmi dau nota 1(unu) pentru tot ce am învăţat până acum.
Nici în Dumnezeu nu mai cred demult;
Cum să crezi într-un tată care şi-a trimis unicul fiu la moarte?
N-aş fi putut, m-aş fi dus eu, în nici un caz propriul copil.
O să spuneţi că e blasfemie, atunci răstigniţi-mă pe mine,
Poate lumea va fi mai bună, dar vă asigur că nu,
Nu se va schimba nimic, şi ştiţi de ce?
Fiindcă omul este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Acum o să mă răstigniţi de-a binelea, dar tot un drac…
Şi nici în mama nu mai cred, am crezut până mai ieri;
M-a învăţat să fiu cuminte, să fiu bun, ascultător, să nu fur
Şi, uite, m-am trezit nepregătit în această tranziţie,
Stresat, dezorientat, fără nici un crez, cu buzunarul gol,
Dar ce este mai tragic, nu mai cred nici în tine, femeie,
Îmi spui toată ziua că mă iubeşti atât de mult,
Încât mă cred un serafim, asta mă tulbură, mă doare
Fiindcă ştiu că o să mă înşeli cu primul înger căzut din cer. |
|