Cuget, deci exist!
Cine nu ştie ce-i dragostea trăieşte fericit; nopţile lui sunt liniştite şi zilele trec fără zbucium, în casa lui tihnită. (Adam Mickievitz)
Cuget, deci exist!
28 Jun 2017
Va rugam cititi regulamentul inainte de a posta o poezie, pentru a evita discutiile ulterioare cu privire la aplicarea regulamentului. Va multumim, si va dorim inspiratie maxima! Echipa editoriala Poezii.biz


Meniu utilizator


Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Creează profil

Am uitat parola!






Parteneri
Urmareste poezii.biz in reteaua de socializare




Înapoi
Înger şi demon
de rockyeru
Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...Trimite unui prieten prin e-mail această poezie... Versiune pentru imprimat a acestei poezii...
 
 
 M-am micşorat de la infinit până la punct
fecundat de irizări lăuntrice în miriade alte puncte
ce se deplasează ca nişte spoturi prin realitate
un ţel secundar deviază de la calea intuită
înspre un neant străbătut de somnambuli

curentul de aer îmi poartă pulberea eurilor
prin interstiţii multicolore
în care privirea îşi descoperă rolul primordial
acela de a crea realităţi subiective alternative

un abate bate la poarta unui castel
construit din cuvinte sfinte
şi îi deschide un om
care în loc de degete are ochi
şi în loc de ochi degete
intră şi îl vede pe arhanghel proaspăt tuns şi bărbierit
jucând fotbal cu un demon gras şi chel

fumez viciul până la capăt
din scrum fac un simulacru de delicatesă
pe care o servesc unui păcat gurmand
ce ronţăie seara chipsuri cu arome de virtute artificială

îmi surprind văzul moţăind sub pleoapa închisă
deschid pleoapa şi-l trezesc
îl pun la treabă
să dea cu aspiratorul pe mocheta umedă
a ochilor care au uitat deschis robinetul
din care curg continuu lacrimile
să spele vasele din care a mâncat privirea
supa realităţii
şi să văruiască un zâmbet jupuit

pulverizez în ochiul nopţii insomnia
ce creşte pe măsură ce noaptea descreşte

am secţionat timpul
şi am extras trecutul prezentul şi viitorul
unite cu un fir de oţel
pe care se deplasează înainte şi înapoi
fiinţa – punct multiplicându-şi dimensiunea
ca o asimptotă către infinitul abstract
mi-am structurat matricea fiinţării
în principal, secundar, terţiar ...
până în corpusculii invizibili alcătuind monadele

pe umărul stâng stă un demon
iar pe umărul drept un înger
se ceartă toată ziua
eu încerc să-i împac
hrănind demonul cu negru
şi îngerul cu alb.
10 March 2010

Înapoi

Numai utilizatorii cu cont pot adăuga comentarii!

Comentariile poeziei:
AutorSoleanu
Data21 May 2010 - 11:00
ComentariulAm citit multe din poemele tale dar m-am oprit la acesta care surprinde filozofic trecerea de la infinitul mare(infinit) la infinitul mic(punctul) printr-o fantă în realitate cu ajutorul senzitivului folosind ochiul-privirea care o analizează şi consumă trecând prin timp unde plasezi fiinţarea şi rezolvi lupta în interiorul acesteia dintre bine şi rău hranind binele cu bine(alb) şi răul cu rău(negru) din final.Un lucru laborios construit inteligent.



Alege o limbă

Română English Francais
Alegeţi o temă


Parteneri culturali:













Top Cultural Sites

Sponsori: Produse Bio | Suc Noni | Flavin 7 | Produse naturale | Produse naturiste | Olimpiq | Olimpiq stemxcell | Produse naturiste tianshi | Tianshi | Ganoderma lucidum | Tiens | Felicitari | Ganoderma | Coenzima Q10 | Ulei de canepa | Alcalinizarea organismului | Argint Coloidal