Cuget, deci exist!
Dacă eşti scriitor, scrie ca şi când zilele ţi-ar fi numărate, deoarece, în majoritatea cazurilor, aşa sunt. (Henry David Thoreau)
Cuget, deci exist!
18 Oct 2017
Va rugam cititi regulamentul inainte de a posta o poezie, pentru a evita discutiile ulterioare cu privire la aplicarea regulamentului. Va multumim, si va dorim inspiratie maxima! Echipa editoriala Poezii.biz


Meniu utilizator


Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Creează profil

Am uitat parola!






Parteneri
Urmareste poezii.biz in reteaua de socializare




Înapoi
Om şi ne-om
de rockyeru
Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...Trimite unui prieten prin e-mail această poezie... Versiune pentru imprimat a acestei poezii...
 
 
 Sprânceana se întinde ca un pod
peste ochiul prin care navighează lumina şi întunericul
un abur se cristalizează pe fereastra –
poartă planetară ce teleportează vederea
agăţată între zenit şi nadir
orizontul începe în văz
şi se întinde dincolo de perceptibil
o femeie deschide toate ferestrele sinelui
şi aerul ţâşneşte înlăuntru învâltorând misterul
creasta frunţii este escaladată de un dor de vertical
funia se rupe şi acesta se prăbuşeşte
pe stânca nasului cu nările – două peşteri

un pictor îmi pictează inversul
îmi pictează ochii cu vulturi
obrajii cu plante roşii
buzele cu meduze
pe mâna stângă îmi pictează un iaht
cu degetele – catarge
pe mâna dreaptă îmi pictează un istm
pe care se plimbă doi îndrăgostiţi
durerea se adună într-o cocoaşă
însă pictorul o lasă aşa cum e
greutatea ei mă apasă puternic de pământ
prin porii suferinţei respiră neputinţa
ce lansează în aerul încremenit strigăte imense consecutive
metamorfozate în tunete şi fulgere
flagelând corpul cu pielea acoperind planeta
cu picioarele scufundând Antarctica
şi cu creştetul acoperind Polul Nord

merg invers către origini
lăuntric timpul curge invers înspre naştere
ochii văd invers
nu percep lucrurile
ci substanţa lor intrinsecă
nu văd oamenii
ci ura din ei huzurind sub masca zâmbetului fals
nu văd cerul
ci Dumnezeu bărbierindu-se cu lama razelor şi spuma norilor

întrezăresc printre interstiţii
o altă lume cu extra-oameni
creaţi cu materie transcendentală
aproape perfecţi aproape fără defecte
aproape îngeri aproape sfinţi aproape dumnezei
mai aproape din ce în ce mai aproape
de geneza Universului
reuşesc să pătrund în această lume
îmi las doar pielea acoperind Pământul
doar sfârşitul umbrind efemeritatea
şi iau cu mine începutul misterul albul orbitor şi neînceputul

omul este alcătuit din mai multe straturi de materie diferită
materiile din interior cresc şi se transformă în stări febrile
materia din exterior stagnează în nemişcare creând din om
un zombi trist însă cu înfăţişare veselă
ceea ce văd nu este omul ci umbra lui
căci omul fiinţează în interior
nu lumina îl defineşte ci întunericul
uneori am impresia că omul este orb, surd şi mut
el trăieşte înlăuntru racordat la emoţii, anxietate şi echivocuri
îşi mişcă corpul mort printre lucruri
materia telurică i se jupuieşte de pe faţada pielii
rămân până la urmă materia divină indestructibilă
şi eonii – spirite transcendentale transfigurând gândirea şi intelectul
omul nu mai e om ci altceva
străin de el însuşi, cineva acaparându-i matricea existenţială.
23 February 2010

Înapoi

Numai utilizatorii cu cont pot adăuga comentarii!

Comentariile poeziei:

Nu există nici un comentariu la această poezie!


Alege o limbă

Română English Francais
Alegeţi o temă


Parteneri culturali:













Top Cultural Sites

Sponsori: Produse Bio | Suc Noni | Flavin 7 | Produse naturale | Produse naturiste | Olimpiq | Olimpiq stemxcell | Produse naturiste tianshi | Tianshi | Ganoderma lucidum | Tiens | Felicitari | Ganoderma | Coenzima Q10 | Ulei de canepa | Alcalinizarea organismului | Argint Coloidal